conecteaza-te cu noi

Portret

Paleta, bagheta magică a Taniei Plăian

Tania Plăian e una dintre sportivele Bistriței care strălucește în competițiile de tenis de masă la care participă.

Este campioană europeană în proba de dublu și la echipe (cadete), vicecampioană europeană la simplu și dublu junioare, a obținut medalia de bronz la dublu mixt cadeți la europene și medalia de bronz cu echipa la mondiale.
Tania este totodată triplă campioană națională la junioare.

 

De ce tenis de masă ? Ai făcut și alte sporturi ?

Am mers la gimmastică împreună cu verișoara mea. Aveam 6 ani. Nu a fost pentru mine acest sport, pentru că nu aveam mobilitate. Mi-aș fi dorit să fac înot, tenis de câmp sau fotbal.

Tenis de câmp nu mi-am permis să fac iar fotbalul îl urmăresc și chiar îl practic și acum dar .. de plăcere. Știu tot ce se întâmplă în cele două sporturi, sunt la zi.

 

Cum ai ajuns la tenis de masă ?

Tenisul de masă l-am început prin îndrumarea nașului meu de botez Marian Filipaș. Trebuia să mă mut de la o școala unde erau puțini elevi pentru că urma să fie desfiintață clasa. M-am mutat la Liceul cu Program Sportiv. Atunci am fost nevoită să fac și un sport și am ales tenis de masă. Când am ajuns aici la sală am avut așa o revelație, mi s-a umplut inima de bucurie și am simțit din prima secundă că o să fie ceva foarte frumos. Când am pus mâna pe paletă nu îmi mai venea să plec din sală.

 

Nu ți s-a părut greu ?

Ba da, foarte greu pentru că eram foarte sensibilă și m-au luat tare antrenorii. Cu timpul m-am călit, am învățat, nu m-am dat bătută, nici acum nu mă dau bătută, am învățat să fiu mai ambițioasă și să am mai multă încredere în mine.

 

La ce ai renunțat pentru a face performanță în tenis ?

Am fost nevoită să nu mai locuiesc cu familia. M-am mutat aici la sală. Și  … poate într-un fel am renunțat la timpul meu liber.

 

Ce calități trebuie să ai pentru a deveni un campion ?

În orice sport e vorba despre talent. Și la tenis e vorba despre același lucru, însă e nevoie și să ai răbdare, să muncești, să nu renunți, să fi ambițios, pozitiv, ascultător și cuminte.

 

Reușești să îmbini școala cu antrenamentele și turneele la care participi ?

Da. Cu greu dar reușesc. Învăț… La școală nu am note mici, profesorii mă înțeleg și mă susțin.

 

Cât timp stai zilnic în sala de antrenament ?

Cam două ore dimineața, trei ore după amiază și o oră seara. În total cam șase ore.

În vacanță mă pregătesc mai mult, chiar 6 ore jumătate – șapte.

 

Cum a fost începutul de an pentru tine?

Am început cu dreptul, nu mă așteptam să încep așa de bine, în forță. Am fost la europeanul U 21 din Portugalia. M-am dus cu gândul că nu am nimic de pierdut, doar de învățat.  Nu aveam nici un punct în clasament. Am fost invitată de Federația  Eurpeană de Tenis de Masă ca sportiv special. Am luat tot timpul pas cu pas, meci cu meci și nici o secundă nu m-am gândit că trebuie să ajung în vârf.

Așa am ajuns în semifinală. Am învins sportive de top, care fac înaltă performanță și se antrenează în Franța, Germania dar și la loturile naționale. Am văzut că pot, au văzut acest lucru și cei din Federatie dar și antrenorii de la seniori. Rezultatul m-a ambiționat și mai mult. Mă bucură și rezultatul bun de la campionatul național, unde suntem vicecampioane.

 

Individual sau cu echipa ?

Ambele. Joc cu aceeași determinare în ambele situații. La individual însă îmi place mai mult pentru că acolo e proba adevărului. Nu depinzi de nimeni, ești doar tu, paleta, mingea, masa și adversarul.

 

Ți-ai propus ceva pentru anul acesta ?

Mi-aș dori foarte mult să ajung campioană europeană. Am văzut că pot. Anul trecut am ieșit vicecampioană și rezultatul mă obligă să ajung și mai în față.

Europenele vor avea loc în luna iulie la Ostrava în Cehia.

 

Care e visul tău ca sportiv ?

Mi-aș dori să obțin o medalie la Campionatul Mondial și să ies în orice probă de la seniori campioană europeană.  Da… și la Jocurile Olimpice vreau sa merg, dar încă parcă nu visez așa departe.

 

Îți auzi antrenorul în timpul meciurilor ?

Da. Pentru mine antrenorul contează foarte mult. Un lucru se vede de pe scaun și altul îl vezi tu la masă. Ai nevoie de un sfat, o încurajare sau chiar să te trezească. Antrenorul e foarte important, mai ales în momentele cheie ale unui meci.

 

Care este meciul de care îți amintesti cu plăcere ?

Cel  mai frumos moment l-am trăit anul trecut la Cluj la Campionatul European, când am reușit să obțin medalia de argint. A fost prima mea medalie în proba de simplu. A fost frumos, mai ales că am câștigat acasă, în România. Am plâns de fericire.

 

Familia te suștine ?

Mami a fost întotdeauna alături de mine iar fratele meu Lucas va fi mereu alături de mine. Le mulțumesc.

 

Care este secretul tenisului bun pe care îl joci ?

Nu neapărat tactica îți aduce victoria. E necesar pe lângă acest lucru și să îți dorești să fi cât mai bun și să te autodepășesti. Sunt foarte ambițioasă.

 

Care au fost cele mai bune sfaturi primite de la cei din jurul tău?

Să fiu pozitivă, să muncesc pentru că munca nu minte niciodată, să fiu ascultătoare, și să nu renunț niciodată.

 

Dacă ai putea provoca pe cineva la un meci cine ar fi acela/aceea ?

Novak Djokovici este idolul meu. Ma aseamăn cu el. Pe el cred ca l-aș provoca la un meci.

 

Ce le spui copiilor care vor să vină la sală și să facă tenis de masă ?

Să nu ezite. Tenisul de masă este sport care te solicita fizic și psihic iar anturajul e frumos aici.

Sportul în general te face frumos din toate punctele de vedere.

Publicitate

Portret

EXCLUSIVITATE: Regina din sportului rege

foto: arhiva personală Irina Giurgiu

”Lupta” femeilor într-o lume a bărbaților nu este nouă. Mii de femei din diferite epoci au sfidat prejudecățile și au arătat că este posibil să se evidențieze într-o lume condusă de ”sexul puternic”. De 8 martie vă prezentăm o femeie puternică, ambițioasă și realizată –  pe scurt: o femeie de 10. Credeți-ne, nici nu am căutat prea mult.

Irina Giurgiu este din punctul nostru de vedere cea mai emblematică figură din ultima perioadă din fotbalul feminin românesc. A avut o ascensiune fulminantă, în doar 10 ani trecând de la statutul de jucătoare la cel de coordonator al fotbalului feminin din România, antrenor secund la naționala de senioare și principal la selecționatele U16 și U17.

A debutat în lumea sportului practicând handbalul într-o comuna din Maramureș, județul de unde provine. Timpul liber și-l petrecea alături de copiii care băteau mingea în curte și treptat pasiunea pentru fotbal a prins contur. Încurajată și sprijinită de tatăl său, care a jucat și el fotbal în județ și la echipa comunei, tânăra de doar 20 de ani pe atunci și-a descoperit caliățile pentru sportul rege. Fotbalul feminin era la început în România, așa că nu i-a fost greu să recupereze și să prindă echipa. Era fundaș stânga, iar sora ei – fundaș central. Ea a fost cea care a ajutat-o să se acomodeze.

A fost remarcată rapid de președintele Independentei din Baia Mare – Marcel Popa, care văzând implicarea ei în fenomenul sportiv i-a propus să înființeze și sa coordoneze prima grupă de junioare a clubului. A fost prima mare provocare din viata Irinei care nu știa pe atunci ce înseamnă un sistem de joc.  După încă un an, a ajuns pe banca senioarelor, unde spune ea, a fost și mai greu iar provocările „mult mai mari”. Nu a speriat-o nimic din toate astea și cu ambiție și determinare a luat totul pas cu pas.

Regina sportului rege adoră să muncească în echipă: ”nu as fi practicat niciodată un sport individual. E mai greu în echipă dar ai tot timpul un sprijin în colegele tale.”

Irina Giurgiu a învățat că trebuie să oferi din ce ai mai bun și altora și s-a implicat ca voluntar în taberele proiectului de dezvoltare „Fotbal și feminitate” pentru promovarea sportului care i-a adus atâtea satisfacții. Căuta junioare talentate în mai multe orașe din țară. A fost fost remarcată de Alin Ciobanu președintele Comisiei de Fotbal Feminin din cadrul Federației și de directorul Școlii de antrenori – Dan Apolzan. Așa a ajuns în 2014, antrenor secund la lotul național Under19, iar după încă un an, secund la echipa de senioare.

Își amintește de primul meci pe banca naționalei. Eram antrenor la Under 19 iar toate emoțiile mele erau legate de joc, de evoluția noastră, pentru că acolo în teren reprezinți România. Nu poți să nu ai emoții când ți se cântă imnul, e un sentiment unic de mândrie”.

Un rol important l-a avut și actualul selecționer al naționalei feminine de senioare – Mirel Albon, care a determinat-o să devina cea mai buna în domeniul său. Și a reușit.

Permanent, vorbește cu pasiune despre fotbalul feminin. ”În fotbalul feminin, antrenorii iubesc acest sport. Ei nu au ca și în fotbalul masculin o motivație financiară, majoritatea derulându-și activitatea din pură pasiune. Toți își doresc să crească, să se dezvolte. În ultimii ani,  fotbalul feminin a evoluat foarte mult. Avem în prezent 12 echipe în Liga întâi și alte zeci în Liga a doua, a 3-a și în campionatele Under 15 și Under 13. S-a schimbat mult, nivelul a crescut dar și numărul de jucătoare e mult mai mare. Asta ne bucură.”

E foarte important de spus ca Irina Giurgiu este PRIMA și SINGURA femeie din România care la finele acestui an va deține licența Pro. Urmează încă din luna septembrie cursurile care îi vor permite să pregătească să antreneze orice echipă din lume. Examenul final va avea loc spre finalul anului 2020, el cuprinzând atât o parte scrisă cât și una practică.

”Sunt foarte încântată ca particip la aceste cursuri,  facem practică la cluburi, avem un mentor și un grup de studiu. Faptul că primim un feed-back de fiecare dată ne ajută foarte mult să evoluăm. Fotbalul progresează într-un ritm alert și pentru a putea ține pasul cu rigorile actuale trebuie să profiți de orice oportunitate să înveți”, mai spune Irina Giurgiu.

Pentru ca ideile sale să prindă și mai mult contur dar și pentru a putea antrena zilnic și-a deschis propriul său club de fotbal – ACS Dream Team București. În doar trei ani ”echipa de vis” a Irinei a crescut tot mai mult, nu mai puțin de 42 de tinere practicând fotbalul sub coordonarea sa și a altor 6 antrenori.

Munca unui antrenor la lot nu se limitează la stagiile de pregătire centralizată. Irina ține permanent legătura cu antrenorii din Liga întâi, pentru că spune ea, ”aceștia creionează evoluțiile și forma jucătoarelor de națională și nu numai. La lot le menținem în formă, pregătim antrenamentele și meciurile din punct de vedere tactic și le ajutăm mental.„

Cea mai mare provocare este de a pregăti jucătoarele în așa fel încât să obțină cele mai bune rezultate.

”Intrăm de fiecare dată în teren cu gândul la victorie, vrem să câștigăm fiecare meci. Mentalitatea noastră este și trebuie să fie cea de învingătoare”, explică selecționerul.

Întrebată cum decurge colaborarea cu secundul său de la naționala Under 17 – antrenorul principal al ACS Heniu Prundu Bârgăului – Călin Svoboda nu a ezitat să răspundă că e una ”foarte bună.”

”Călin Svoboda a fost unul dintre tehnicienii care mi-au fost propuși pentru a face echipa. M-am documentat suficient de mult timp de la persoane în care aveam și am încredere asupra cunoștiințelor pe care acesta le deține în fotbal și a comportamentului său cu jucătoarele iar recomandările lor m-au determinat să aleg să muncim împreună la Under 17. A confirmat tot ceea ce aflasem despre el și cred că muncim eficient.”

Pentru cei doi antrenori dar și pentru jucătoarele din lotul Under 17 urmează Turul de Elită. În urma tragerii la sorți pentru Turul de Elită, tricolorele vor întâlni Ungaria, Rusia și Islanda în drumul spre EURO 2020. Ultima fază dinainte de turneul final se va desfășura în Ungaria între 18 și 24 martie. Câștigătoarele celor șapte grupe de la Turul de Elită i se alătură gazdei Suedia la turneul final, programat în perioada 9-22 mai 2020.

”Vor fi meciuri foarte grele, jucam cu echipe foarte bune însă noi mergem să câștigam și să ne calificăm” – spune încrezătoare Irina Giurgiu

Irin Giurgiu îmbină cu succes munca la Federație, cea de la club, de la lot și familia, sfidează prejudecățile și își depășește propriile limite, iar asta, presupune forță interioară, voință și capacități extraordinare.

De ziua femeii, primul meu gând zboară acasă, la mama, căreia îi mulțumesc pentru tot și o îmbrățișez din toată inima. Ce îmi doresc eu de 8 martie ? Cât mai multe realizări profesionale iar în plan personal …un copil cu siguranță m-ar împlini pe deplin.”

Irina Giurgiu e exemplul perfect de femeie puternică până în ultima celulă din corpul său. Se încăpățânează zilnic să arate tuturor că fotbalul feminin este un sport spectaculos care merită muuuuult mai multă atenție.

E femeia noastra de 10, într-o zi perfectă de 8 martie

La mulți ani !

Continua sa citesti

Portret

Lenuța Ștef: ”Singura echipă pentru care am jucat și voi juca este Heniu”

foto: ACS Heniu Prundu Bârgăului, arhiva personală Lenuța Ștef

Sociabilă, sufletistă, optimistă și extrem de modestă – așa ar putea fi descrisa una dintre cele mai emblematice jucătoare ale Heniului – Lenuța Ștef. Capitanul echipei de fotbal feminin de pe Valea Bârgăului e mereu prima care își încurajează colegele în teren dar și prima care le sare în ajutor atunci când acestea au nevoie.

Ca un adevarat lider, Lenuța strânge echipa în jurul ei. Spune că banderola de căpitan pe care o poartă o responsabilizează și o onorează în același timp. Știe că trebuie să fie un exemplu pentru colegele sale atât în teren cât și înafara lui dar și că trebuie să insufle încredere pentru că doar atunci echipa se poate autodepăși. Consideră că valoarea unui om rezidă în ce dă el, nu în ceea ce este capabil să primească.

Lenuța Ștef a început să practice fotbalul la 23 de ani. Se juca cu mingea de fotbal și alerga pe terenul din Prundu Bârgăului atunci când a fost remarcată de tehnicianul echipei Călin Svoboda. Acesta, sesizând că are calități și abilități pentru a juca fotbal, i-a propus tinerei să încerce acest sport. De acolo a pornit totul…

 

Chiar dacă a început prin a practica schi fond și schi biatlon, Lenuța Ștef își făcea timp pentru antrenamente și să evolueze în acest sport. Pasiunea pentru fotbal a prins repede contur.

”Îmi era destul de greu pentru că eu veneam din alt sport care nu avea multe lucruri în comun cu fotbalul. Este diferit când practici un sport individual față de un sport de echipă, dar cum de mică îmi doream să joc fotbal, m-am antrenat cu ambiție și determinare pentru a ajunge aici ”, spune căpitanul Heniului

Joacă la ACS Heniu Prundu Bârgăului de 7 ani, încă de la înființarea echipei în anul 2013: ”Singura echipă pentru care am jucat și o să joc este Heniu. Aici mă simt ca acasă și împreună cu colegele formăm o adevărată familie.”

Lenuța spune că a contat mereu pe sprijinul staff-ului și al conducerii clubului: ”Sunt niste oameni minunați care își dau toată silința să facă performanță într-un sport care este în plină dezvoltare în România. Îmi doresc ca împreună cu echipa să câștigăm anul acesta Cupa României și să avem rezultate bune în acest retur.”

 Alături de colegele sale a trăit doar momente frumoase. Lenuța Ștef spune că din fericire nu a avut momente dificile în carieră. Bucurii însă, da …

”Cel mai frumos moment din cariera mea fotbalistică de pana acum a fost calificarea în Finala Cupei României. și acum când îmi amintesc retrăiesc emoțiile de atunci.”

 Lenuța Ștef e un sportiv în adevăratul sens al cuvântului, pe lângă performanța din fotbal, face același lucru și la muncă, în sportul militar, medaliile, trofeele și diplomele pe care le deține stau mărturie în acest sens. E militar angajat al Batalionului 812 Infanterie din cadrul Brigazii 81 Mecanizată Bistrița, unitate pe care o reprezintă cu succes în toate competițiile sportive militare.

”Un avantaj pentru cariera mea a fost faptul că am avut și am aproape oameni care m-au ajută să evoluez, să îmi doresc mai mult și mai ales să nu renunț atunci când apar obstacole. Olimpiada militară e o prioritate pentru cariera mea.”

Despre timp liber e greu de vorbit și totuși… Puținele momente pe care le are libere le dedică tot lor, colegelor de la Heniu, alături de care spune că se simte foarte bine:”Îmi place să stau la baza sportivă cu fetele atunci când nu sunt plecată cu serviciul. Ca pasiuni de timp liber aș putea spune că îmi place să joc tenis de câmp iar iarna să schiez.”

    

 Modelul său e unul emblematic. Steven George Gerrard, fostul jucător al lui Liverpool si LA Galaxy, actualul antrenor al echipei de fotbal Rangers, un mijlocaș versatil cunoscut pentru șuturile sale de la distanță și pentru pasele reușite

”Îl apreciez pentru seriozitatea și determinarea cu care intră de fiecare dată pe teren”, spune Lenuța Ștef

 

Jucătoarea pregătește intens luna aceasta alături de colegele sale returul de campionat. E cu gândul la Cupa României dar și la celelalte nouă partide rămase de disputat în acest sezon competițional, care speră să le aducă noi performanțe și cât mai multi suporteri în tribune.

Continua sa citesti

Portret

Szidonia Salamon, ”îngerul păzitor” din poarta Heniului

foto: facebook Szidonia Salamon

Szidonia  Salamon te cucerește din prima clipă cu zâmbetul ei larg. Blonda tunsă șic, cu ochi albaștri îți atrage atenția imediat. Sigură pe ea își ghidează colegele în defensivă, fără însă să scape din ochi echipa adversă.

”Mereu mi-am dorit să joc fotbal” – așa își începe povestea portarul ACS Heniu Prundu Bârgăului. Szidonia joacă fotbal de la 7 ani. Timp de alți șapte ani a practicat acest sport alături de băieți însă odată cu împlinirea vârstei de 14 ani a pierdut dreptul de joc cu aceștia și s-a îndreptat spre un alt sport masculin – baschetul.

”În timpul acesta am mers cu echipa școlii la un turneu de fotbal unde am fost observată de antrenorul de la Odorhei. Nu puteam să renunț la fotbal, însă eram în clasa a VIII-a și nu am acceptat să mă mut la Odorhei. Eram prinsă între naveta la Odorhei, unde făceam fotbal și Sfântu Gheorghe unde mă antrenam la baschet.”

Acea perioada i-a adus și prima convocare la lotul national. A fost remarcată și mai apoi transferată la Olimpia Cluj, acolo unde a urmat și liceul.

”Prin antrenorul Iulian Szekely am ajuns la Cluj unde am jucat 3 ani. La început nu știam limba română și nu mă puteam înțelege cu colegele și antrenorii, câteodată îmi venea să renunț. Stăteam în camera și plângeam, îmi era foarte greu.”, spune portarul Heniului.

 

 A urmat un sezon la Independenta Baia Mare: ”Oferta de la Heniu a venit foarte repede după ce am plecat de la Cluj, însă nu am putut pleca fiindcă eram jucătoarea celor de la Baia Mare. În urma cu un an m-am alăturat familiei Heniu.”

Când vorbeste despre Heniu se luminează la față. Spune că se simte la Prundu Bârgăului ca acasă.

”Mă simt foarte bine aici, iubesc oamenii și gândirea lor. Mi-aș dori ca în acest retur să jucăm finala Cupei României și să ajungem cât mai sus în campionat.”

 

Cele mai frumoase amintiri ale Szidoniei sunt legate de națională, alături de care nu doar ca a călătorit mult ci a și învățat foarte multe, din punct de vedere profesional și nu numai.

 ”Foarte puțini copii ajung să reprezinte România. Echipa naționala mi-a dat ocazia să lucrez cu profesioniști adevarați și mă consider norocoasă din acest punct de vedere”.

 

Când vine vorba despre timpul liber al unui sportiv de performanță, nu mai e demult o surpriză să aflăm că acesta nu prea există. Cu toate acestea, Szidonia Salamon își găsește timp și pentru pasiunile ei, șofatul și …hockey-ul, pe care îl practică ori de câte ori ajunge la Miercurea Ciuc.

 

Portarul Heniului și-ar dori ca pe lângă o carieră cât mai lungă și mai frumoasă în fotbal dar și să îmbrace și haina militară. Știe că în armată e vorba la fel ca și în fotbal despre disciplină, seriozitate și colegialitate.

”Le încurajez pe fete să nu țină cont de stereotipuri sau prejudecăți, să își urmeze pasiunea” conchide Szidonia Salamon, portarul ACS Heniu Prundu Bârgăului.

 

 

 

 

 

 

 

Continua sa citesti
Publicitate
Publicitate

Cele mai citite

Reproducerea totală sau parțială a materialelor este permisă numai cu acordul expres al Jurnalului sportiv al Bistriței . Copyright © 2020 Jurnalul sportiv al Bistriței. Proudly crafted by: 201.ro Statistici T5