”Lupta” femeilor într-o lume a bărbaților nu este nouă. Mii de femei din diferite epoci au sfidat prejudecățile și au arătat că este posibil să se evidențieze într-o lume condusă de ”sexul puternic”. De 8 martie vă prezentăm o femeie puternică, ambițioasă și realizată –  pe scurt: o femeie de 10. Credeți-ne, nici nu am căutat prea mult.

Irina Giurgiu este din punctul nostru de vedere cea mai emblematică figură din ultima perioadă din fotbalul feminin românesc. A avut o ascensiune fulminantă, în doar 10 ani trecând de la statutul de jucătoare la cel de coordonator al fotbalului feminin din România, antrenor secund la naționala de senioare și principal la selecționatele U16 și U17.

A debutat în lumea sportului practicând handbalul într-o comuna din Maramureș, județul de unde provine. Timpul liber și-l petrecea alături de copiii care băteau mingea în curte și treptat pasiunea pentru fotbal a prins contur. Încurajată și sprijinită de tatăl său, care a jucat și el fotbal în județ și la echipa comunei, tânăra de doar 20 de ani pe atunci și-a descoperit caliățile pentru sportul rege. Fotbalul feminin era la început în România, așa că nu i-a fost greu să recupereze și să prindă echipa. Era fundaș stânga, iar sora ei – fundaș central. Ea a fost cea care a ajutat-o să se acomodeze.

A fost remarcată rapid de președintele Independentei din Baia Mare – Marcel Popa, care văzând implicarea ei în fenomenul sportiv i-a propus să înființeze și sa coordoneze prima grupă de junioare a clubului. A fost prima mare provocare din viata Irinei care nu știa pe atunci ce înseamnă un sistem de joc.  După încă un an, a ajuns pe banca senioarelor, unde spune ea, a fost și mai greu iar provocările „mult mai mari”. Nu a speriat-o nimic din toate astea și cu ambiție și determinare a luat totul pas cu pas.

Regina sportului rege adoră să muncească în echipă: ”nu as fi practicat niciodată un sport individual. E mai greu în echipă dar ai tot timpul un sprijin în colegele tale.”

Irina Giurgiu a învățat că trebuie să oferi din ce ai mai bun și altora și s-a implicat ca voluntar în taberele proiectului de dezvoltare „Fotbal și feminitate” pentru promovarea sportului care i-a adus atâtea satisfacții. Căuta junioare talentate în mai multe orașe din țară. A fost fost remarcată de Alin Ciobanu președintele Comisiei de Fotbal Feminin din cadrul Federației și de directorul Școlii de antrenori – Dan Apolzan. Așa a ajuns în 2014, antrenor secund la lotul național Under19, iar după încă un an, secund la echipa de senioare.

Își amintește de primul meci pe banca naționalei. ”Eram antrenor la Under 19 iar toate emoțiile mele erau legate de joc, de evoluția noastră, pentru că acolo în teren reprezinți România. Nu poți să nu ai emoții când ți se cântă imnul, e un sentiment unic de mândrie”.

Un rol important l-a avut și actualul selecționer al naționalei feminine de senioare – Mirel Albon, care a determinat-o să devina cea mai buna în domeniul său. Și a reușit.

Permanent, vorbește cu pasiune despre fotbalul feminin. ”În fotbalul feminin, antrenorii iubesc acest sport. Ei nu au ca și în fotbalul masculin o motivație financiară, majoritatea derulându-și activitatea din pură pasiune. Toți își doresc să crească, să se dezvolte. În ultimii ani,  fotbalul feminin a evoluat foarte mult. Avem în prezent 12 echipe în Liga întâi și alte zeci în Liga a doua, a 3-a și în campionatele Under 15 și Under 13. S-a schimbat mult, nivelul a crescut dar și numărul de jucătoare e mult mai mare. Asta ne bucură.”

E foarte important de spus ca Irina Giurgiu este PRIMA și SINGURA femeie din România care la finele acestui an va deține licența Pro. Urmează încă din luna septembrie cursurile care îi vor permite să pregătească să antreneze orice echipă din lume. Examenul final va avea loc spre finalul anului 2020, el cuprinzând atât o parte scrisă cât și una practică.

”Sunt foarte încântată ca particip la aceste cursuri,  facem practică la cluburi, avem un mentor și un grup de studiu. Faptul că primim un feed-back de fiecare dată ne ajută foarte mult să evoluăm. Fotbalul progresează într-un ritm alert și pentru a putea ține pasul cu rigorile actuale trebuie să profiți de orice oportunitate să înveți”, mai spune Irina Giurgiu.

Pentru ca ideile sale să prindă și mai mult contur dar și pentru a putea antrena zilnic și-a deschis propriul său club de fotbal – ACS Dream Team București. În doar trei ani ”echipa de vis” a Irinei a crescut tot mai mult, nu mai puțin de 42 de tinere practicând fotbalul sub coordonarea sa și a altor 6 antrenori.

Munca unui antrenor la lot nu se limitează la stagiile de pregătire centralizată. Irina ține permanent legătura cu antrenorii din Liga întâi, pentru că spune ea, ”aceștia creionează evoluțiile și forma jucătoarelor de națională și nu numai. La lot le menținem în formă, pregătim antrenamentele și meciurile din punct de vedere tactic și le ajutăm mental.„

Cea mai mare provocare este de a pregăti jucătoarele în așa fel încât să obțină cele mai bune rezultate.

”Intrăm de fiecare dată în teren cu gândul la victorie, vrem să câștigăm fiecare meci. Mentalitatea noastră este și trebuie să fie cea de învingătoare”, explică selecționerul.

Întrebată cum decurge colaborarea cu secundul său de la naționala Under 17 – antrenorul principal al ACS Heniu Prundu Bârgăului – Călin Svoboda nu a ezitat să răspundă că e una ”foarte bună.”

”Călin Svoboda a fost unul dintre tehnicienii care mi-au fost propuși pentru a face echipa. M-am documentat suficient de mult timp de la persoane în care aveam și am încredere asupra cunoștiințelor pe care acesta le deține în fotbal și a comportamentului său cu jucătoarele iar recomandările lor m-au determinat să aleg să muncim împreună la Under 17. A confirmat tot ceea ce aflasem despre el și cred că muncim eficient.”

Pentru cei doi antrenori dar și pentru jucătoarele din lotul Under 17 urmează Turul de Elită. În urma tragerii la sorți pentru Turul de Elită, tricolorele vor întâlni Ungaria, Rusia și Islanda în drumul spre EURO 2020. Ultima fază dinainte de turneul final se va desfășura în Ungaria între 18 și 24 martie. Câștigătoarele celor șapte grupe de la Turul de Elită i se alătură gazdei Suedia la turneul final, programat în perioada 9-22 mai 2020.

”Vor fi meciuri foarte grele, jucam cu echipe foarte bune însă noi mergem să câștigam și să ne calificăm” – spune încrezătoare Irina Giurgiu

Irin Giurgiu îmbină cu succes munca la Federație, cea de la club, de la lot și familia, sfidează prejudecățile și își depășește propriile limite, iar asta, presupune forță interioară, voință și capacități extraordinare.

”De ziua femeii, primul meu gând zboară acasă, la mama, căreia îi mulțumesc pentru tot și o îmbrățișez din toată inima. Ce îmi doresc eu de 8 martie ? Cât mai multe realizări profesionale iar în plan personal …un copil cu siguranță m-ar împlini pe deplin.”

Irina Giurgiu e exemplul perfect de femeie puternică până în ultima celulă din corpul său. Se încăpățânează zilnic să arate tuturor că fotbalul feminin este un sport spectaculos care merită muuuuult mai multă atenție.

E femeia noastra de 10, într-o zi perfectă de 8 martie

La mulți ani !

Szidonia  Salamon te cucerește din prima clipă cu zâmbetul ei larg. Blonda tunsă șic, cu ochi albaștri îți atrage atenția imediat. Sigură pe ea își ghidează colegele în defensivă, fără însă să scape din ochi echipa adversă.

”Mereu mi-am dorit să joc fotbal” – așa își începe povestea portarul ACS Heniu Prundu Bârgăului. Szidonia joacă fotbal de la 7 ani. Timp de alți șapte ani a practicat acest sport alături de băieți însă odată cu împlinirea vârstei de 14 ani a pierdut dreptul de joc cu aceștia și s-a îndreptat spre un alt sport masculin – baschetul.

”În timpul acesta am mers cu echipa școlii la un turneu de fotbal unde am fost observată de antrenorul de la Odorhei. Nu puteam să renunț la fotbal, însă eram în clasa a VIII-a și nu am acceptat să mă mut la Odorhei. Eram prinsă între naveta la Odorhei, unde făceam fotbal și Sfântu Gheorghe unde mă antrenam la baschet.”

Acea perioada i-a adus și prima convocare la lotul national. A fost remarcată și mai apoi transferată la Olimpia Cluj, acolo unde a urmat și liceul.

”Prin antrenorul Iulian Szekely am ajuns la Cluj unde am jucat 3 ani. La început nu știam limba română și nu mă puteam înțelege cu colegele și antrenorii, câteodată îmi venea să renunț. Stăteam în camera și plângeam, îmi era foarte greu.”, spune portarul Heniului.

 A urmat un sezon la Independenta Baia Mare: ”Oferta de la Heniu a venit foarte repede după ce am plecat de la Cluj, însă nu am putut pleca fiindcă eram jucătoarea celor de la Baia Mare. În urma cu un an m-am alăturat familiei Heniu.”

Când vorbeste despre Heniu se luminează la față. Spune că se simte la Prundu Bârgăului ca acasă.

”Mă simt foarte bine aici, iubesc oamenii și gândirea lor. Mi-aș dori ca în acest retur să jucăm finala Cupei României și să ajungem cât mai sus în campionat.”

Cele mai frumoase amintiri ale Szidoniei sunt legate de națională, alături de care nu doar ca a călătorit mult ci a și învățat foarte multe, din punct de vedere profesional și nu numai.

 ”Foarte puțini copii ajung să reprezinte România. Echipa naționala mi-a dat ocazia să lucrez cu profesioniști adevarați și mă consider norocoasă din acest punct de vedere”.

Când vine vorba despre timpul liber al unui sportiv de performanță, nu mai e demult o surpriză să aflăm că acesta nu prea există. Cu toate acestea, Szidonia Salamon își găsește timp și pentru pasiunile ei, șofatul și …hockey-ul, pe care îl practică ori de câte ori ajunge la Miercurea Ciuc.

Portarul Heniului și-ar dori ca pe lângă o carieră cât mai lungă și mai frumoasă în fotbal dar și să îmbrace și haina militară. Știe că în armată e vorba la fel ca și în fotbal despre disciplină, seriozitate și colegialitate.

”Le încurajez pe fete să nu țină cont de stereotipuri sau prejudecăți, să își urmeze pasiunea” conchide Szidonia Salamon, portarul ACS Heniu Prundu Bârgăului.

Taekwondo înseamnă echilibru în toate, un sport care oferă un suport de securitate ridicat, care cu timpul s-a transformat într-o școală de conduită și educare permanentă a propriilor deprinderi și obiceiuri. E practicat cu succes deopotrivă de fete și băieți. Pentru Liana Musteață, cea mai titrată sportivă romancă la taekwondo totul a început la vârsta de 8 ani, când medicii au diagnosticat o problema de sănătate.

”Una dintre recomandările medicului a fost să practic un sport, indiferent care ar fi acesta. Eu, locuind într-o comuna din județul Bistrița – Năsăud, nu am avut oportunitatea de a putea alege, Taekwondo fiind singurul sport la care puteam apela. Recunosc că inițial nu mi-a plăcut acest sport crezând că nu mi se potrivește și că doar băieții îl pot practica, urmând ca după nu foarte mult timp să iau o mică pauză. La insistentele antrenorului meu, Marius Muti care a observat că am potențial și ale părinților mei care doreau ca unicul lor copil să practice un sport, am revenit în sala de antrenament” – spune Liana Musteață

La scurt timp de la contactul cu sala de antrenament și antrenorul dar și după ce a deprins tainele acestui sport, Liana a obținut primi lauri, la o competiție derulată în Botoșani.

”Am reușit să obțin locul I, în ciuda experienței mult mai mari ale adversarelor mele. Acesta a fost începutul. Aici am realizat cât de placută e senzația când ști că ai fost cel mai bun.”

 La doar trei ani după aceea sportiva CS Ilyo a scris istorie, devenind vicempioană europeană și obținând locul III la Campionatul Mondial de Cadeti din Coreea de Sud.

”Aceste rezultate nu au mai fost aduse de către nici un sportiv român la Taekwondo. Acest lucru m-a motivat să mă antrenez și mai mult. S-a impus să mă mut singură la Bistrița pentru a putea avea parte de antrenamente mai intense” – explică sportiva

 Poate unul dintre cele mai frumoase și importante momente din viața sa s-a consumat în 2016, când a devenit campioană europeană. Câtă muncă, ambiție, concentrare și cât efort a fost în medalia aceea doar Liana și antrenorul sau de la club Marius Muti știu: ”Acest moment a fost unul unic pentru mine nu doar pentru faptul că am reușit al doilea an consecutiv să obțin un loc la un campionat european, ci și datorită faptului că evenimentul a avut loc în București și am avut atât familia cât și multi prieteni și susținători alături de mine.”

În cariera unui sportiv vin și momentele grele, dificile, adevărate pietre de încercare.

”În 2018 nu am reușit să obțin niciun loc la Campionatul Mondial de Juniori și nici să mă calific la Jocurile Olimpice de Tineret, la amândouă fiind foarte aproape. A fost o dezămagire foarte mare pentru mine în acel moment, 2018 nefiind tocmai anul meu norocos.”

Liana Musteață, cea mai titrată sportivă din taekwondo-ul bistrițean și nu numai dedică zilnic antrenamentului câte trei ore. În zilele mai lungi de vara, stă în sală pentru a se pregăti minim 5 ore. Se pregăteste intens alături de antrenorul sau Marius Muti, cel care i-a insuflat dragostea pentru acest sport. Din anul 2017 de perfecționarea sportivei se ocupă și profesorul Ica Sigartău, antrenor emerit de gimnastică.

 ”Dacă îmi rămâne timp ies cu prietenii să mă recreez. Îmi plac și urmăresc foarte mulți sportivi dar nu pot spune că am un model anume. Încerc să iau de la fiecare ce este mai bun, să pun în practică și să devin cea mai bună versiune a mea”, mai spune Liana

Principala preocupare în acest început de an e legată tot de sportul sau preferat. Visul ei se leagă acum de participarea la Jocurile Olimpice, Tokio 2020. Vrea ca în aprilie la Milano în Italia sa obțină calificarea.

”Îmi doresc foarte mult calificarea. Dacă aș reuși, aș putea chiar și să țintesc mai sus și să sper la un loc pe podium. Cred că aceasta este una dintre cele mai mari realizări din viața oricărui sportiv de performanță”, povestește sportiva.

A învățat din sportul pe care îl practică faptul că trebuie să ataci o data și bine, nu trebuie să pierzi energie și nici să gândești în plus, alegând să fie ponderată în toate.

”Îndrum toți copiii și nu numai, să practice acest sport deoarece îți aduce doar beneficii începând de la faptul că poți învăța să te aperi în momentele dificile, dar îți și dezvoltă încrederea în sine„ conchide Liana Musteață

La nici 18 ani, Liana Musteață, deținătoarea centurii neagre 2 Dan a fost sportiva anului 2015 în România, cea mai buna sportivă din 2019 în Bistrița Năsăud, vicecampioana europeană și medaliată cu bronz la Campionatul Mondial în 2015, campioană europeană în 2016, vicecampioană europeană în 2017 dar și vicecampioană europeană de juniori și medaliată cu bronz la europeanul de tineret în 2019.