Szidonia  Salamon te cucerește din prima clipă cu zâmbetul ei larg. Blonda tunsă șic, cu ochi albaștri îți atrage atenția imediat. Sigură pe ea își ghidează colegele în defensivă, fără însă să scape din ochi echipa adversă.

”Mereu mi-am dorit să joc fotbal” – așa își începe povestea portarul ACS Heniu Prundu Bârgăului. Szidonia joacă fotbal de la 7 ani. Timp de alți șapte ani a practicat acest sport alături de băieți însă odată cu împlinirea vârstei de 14 ani a pierdut dreptul de joc cu aceștia și s-a îndreptat spre un alt sport masculin – baschetul.

”În timpul acesta am mers cu echipa școlii la un turneu de fotbal unde am fost observată de antrenorul de la Odorhei. Nu puteam să renunț la fotbal, însă eram în clasa a VIII-a și nu am acceptat să mă mut la Odorhei. Eram prinsă între naveta la Odorhei, unde făceam fotbal și Sfântu Gheorghe unde mă antrenam la baschet.”

Acea perioada i-a adus și prima convocare la lotul national. A fost remarcată și mai apoi transferată la Olimpia Cluj, acolo unde a urmat și liceul.

”Prin antrenorul Iulian Szekely am ajuns la Cluj unde am jucat 3 ani. La început nu știam limba română și nu mă puteam înțelege cu colegele și antrenorii, câteodată îmi venea să renunț. Stăteam în camera și plângeam, îmi era foarte greu.”, spune portarul Heniului.

 A urmat un sezon la Independenta Baia Mare: ”Oferta de la Heniu a venit foarte repede după ce am plecat de la Cluj, însă nu am putut pleca fiindcă eram jucătoarea celor de la Baia Mare. În urma cu un an m-am alăturat familiei Heniu.”

Când vorbeste despre Heniu se luminează la față. Spune că se simte la Prundu Bârgăului ca acasă.

”Mă simt foarte bine aici, iubesc oamenii și gândirea lor. Mi-aș dori ca în acest retur să jucăm finala Cupei României și să ajungem cât mai sus în campionat.”

Cele mai frumoase amintiri ale Szidoniei sunt legate de națională, alături de care nu doar ca a călătorit mult ci a și învățat foarte multe, din punct de vedere profesional și nu numai.

 ”Foarte puțini copii ajung să reprezinte România. Echipa naționala mi-a dat ocazia să lucrez cu profesioniști adevarați și mă consider norocoasă din acest punct de vedere”.

Când vine vorba despre timpul liber al unui sportiv de performanță, nu mai e demult o surpriză să aflăm că acesta nu prea există. Cu toate acestea, Szidonia Salamon își găsește timp și pentru pasiunile ei, șofatul și …hockey-ul, pe care îl practică ori de câte ori ajunge la Miercurea Ciuc.

Portarul Heniului și-ar dori ca pe lângă o carieră cât mai lungă și mai frumoasă în fotbal dar și să îmbrace și haina militară. Știe că în armată e vorba la fel ca și în fotbal despre disciplină, seriozitate și colegialitate.

”Le încurajez pe fete să nu țină cont de stereotipuri sau prejudecăți, să își urmeze pasiunea” conchide Szidonia Salamon, portarul ACS Heniu Prundu Bârgăului.

Taekwondo înseamnă echilibru în toate, un sport care oferă un suport de securitate ridicat, care cu timpul s-a transformat într-o școală de conduită și educare permanentă a propriilor deprinderi și obiceiuri. E practicat cu succes deopotrivă de fete și băieți. Pentru Liana Musteață, cea mai titrată sportivă romancă la taekwondo totul a început la vârsta de 8 ani, când medicii au diagnosticat o problema de sănătate.

”Una dintre recomandările medicului a fost să practic un sport, indiferent care ar fi acesta. Eu, locuind într-o comuna din județul Bistrița – Năsăud, nu am avut oportunitatea de a putea alege, Taekwondo fiind singurul sport la care puteam apela. Recunosc că inițial nu mi-a plăcut acest sport crezând că nu mi se potrivește și că doar băieții îl pot practica, urmând ca după nu foarte mult timp să iau o mică pauză. La insistentele antrenorului meu, Marius Muti care a observat că am potențial și ale părinților mei care doreau ca unicul lor copil să practice un sport, am revenit în sala de antrenament” – spune Liana Musteață

La scurt timp de la contactul cu sala de antrenament și antrenorul dar și după ce a deprins tainele acestui sport, Liana a obținut primi lauri, la o competiție derulată în Botoșani.

”Am reușit să obțin locul I, în ciuda experienței mult mai mari ale adversarelor mele. Acesta a fost începutul. Aici am realizat cât de placută e senzația când ști că ai fost cel mai bun.”

 La doar trei ani după aceea sportiva CS Ilyo a scris istorie, devenind vicempioană europeană și obținând locul III la Campionatul Mondial de Cadeti din Coreea de Sud.

”Aceste rezultate nu au mai fost aduse de către nici un sportiv român la Taekwondo. Acest lucru m-a motivat să mă antrenez și mai mult. S-a impus să mă mut singură la Bistrița pentru a putea avea parte de antrenamente mai intense” – explică sportiva

 Poate unul dintre cele mai frumoase și importante momente din viața sa s-a consumat în 2016, când a devenit campioană europeană. Câtă muncă, ambiție, concentrare și cât efort a fost în medalia aceea doar Liana și antrenorul sau de la club Marius Muti știu: ”Acest moment a fost unul unic pentru mine nu doar pentru faptul că am reușit al doilea an consecutiv să obțin un loc la un campionat european, ci și datorită faptului că evenimentul a avut loc în București și am avut atât familia cât și multi prieteni și susținători alături de mine.”

În cariera unui sportiv vin și momentele grele, dificile, adevărate pietre de încercare.

”În 2018 nu am reușit să obțin niciun loc la Campionatul Mondial de Juniori și nici să mă calific la Jocurile Olimpice de Tineret, la amândouă fiind foarte aproape. A fost o dezămagire foarte mare pentru mine în acel moment, 2018 nefiind tocmai anul meu norocos.”

Liana Musteață, cea mai titrată sportivă din taekwondo-ul bistrițean și nu numai dedică zilnic antrenamentului câte trei ore. În zilele mai lungi de vara, stă în sală pentru a se pregăti minim 5 ore. Se pregăteste intens alături de antrenorul sau Marius Muti, cel care i-a insuflat dragostea pentru acest sport. Din anul 2017 de perfecționarea sportivei se ocupă și profesorul Ica Sigartău, antrenor emerit de gimnastică.

 ”Dacă îmi rămâne timp ies cu prietenii să mă recreez. Îmi plac și urmăresc foarte mulți sportivi dar nu pot spune că am un model anume. Încerc să iau de la fiecare ce este mai bun, să pun în practică și să devin cea mai bună versiune a mea”, mai spune Liana

Principala preocupare în acest început de an e legată tot de sportul sau preferat. Visul ei se leagă acum de participarea la Jocurile Olimpice, Tokio 2020. Vrea ca în aprilie la Milano în Italia sa obțină calificarea.

”Îmi doresc foarte mult calificarea. Dacă aș reuși, aș putea chiar și să țintesc mai sus și să sper la un loc pe podium. Cred că aceasta este una dintre cele mai mari realizări din viața oricărui sportiv de performanță”, povestește sportiva.

A învățat din sportul pe care îl practică faptul că trebuie să ataci o data și bine, nu trebuie să pierzi energie și nici să gândești în plus, alegând să fie ponderată în toate.

”Îndrum toți copiii și nu numai, să practice acest sport deoarece îți aduce doar beneficii începând de la faptul că poți învăța să te aperi în momentele dificile, dar îți și dezvoltă încrederea în sine„ conchide Liana Musteață

La nici 18 ani, Liana Musteață, deținătoarea centurii neagre 2 Dan a fost sportiva anului 2015 în România, cea mai buna sportivă din 2019 în Bistrița Năsăud, vicecampioana europeană și medaliată cu bronz la Campionatul Mondial în 2015, campioană europeană în 2016, vicecampioană europeană în 2017 dar și vicecampioană europeană de juniori și medaliată cu bronz la europeanul de tineret în 2019.

De ce tenis de masă ? Ai făcut și alte sporturi ?

Am mers la gimmastică împreună cu verișoara mea. Aveam 6 ani. Nu a fost pentru mine acest sport, pentru că nu aveam mobilitate. Mi-aș fi dorit să fac înot, tenis de câmp sau fotbal.

Tenis de câmp nu mi-am permis să fac iar fotbalul îl urmăresc și chiar îl practic și acum dar .. de plăcere. Știu tot ce se întâmplă în cele două sporturi, sunt la zi.

Cum ai ajuns la tenis de masă ?

Tenisul de masă l-am început prin îndrumarea nașului meu de botez Marian Filipaș. Trebuia să mă mut de la o școala unde erau puțini elevi pentru că urma să fie desfiintață clasa. M-am mutat la Liceul cu Program Sportiv. Atunci am fost nevoită să fac și un sport și am ales tenis de masă. Când am ajuns aici la sală am avut așa o revelație, mi s-a umplut inima de bucurie și am simțit din prima secundă că o să fie ceva foarte frumos. Când am pus mâna pe paletă nu îmi mai venea să plec din sală.

Nu ți s-a părut greu ?

Ba da, foarte greu pentru că eram foarte sensibilă și m-au luat tare antrenorii. Cu timpul m-am călit, am învățat, nu m-am dat bătută, nici acum nu mă dau bătută, am învățat să fiu mai ambițioasă și să am mai multă încredere în mine.

La ce ai renunțat pentru a face performanță în tenis ?

Am fost nevoită să nu mai locuiesc cu familia. M-am mutat aici la sală. Și  … poate într-un fel am renunțat la timpul meu liber.

Ce calități trebuie să ai pentru a deveni un campion ?

În orice sport e vorba despre talent. Și la tenis e vorba despre același lucru, însă e nevoie și să ai răbdare, să muncești, să nu renunți, să fi ambițios, pozitiv, ascultător și cuminte.

Reușești să îmbini școala cu antrenamentele și turneele la care participi ?

Da. Cu greu dar reușesc. Învăț… La școală nu am note mici, profesorii mă înțeleg și mă susțin.

Cât timp stai zilnic în sala de antrenament ?

Cam două ore dimineața, trei ore după amiază și o oră seara. În total cam șase ore.

În vacanță mă pregătesc mai mult, chiar 6 ore jumătate – șapte.

Cum a fost începutul de an pentru tine?

Am început cu dreptul, nu mă așteptam să încep așa de bine, în forță. Am fost la europeanul U 21 din Portugalia. M-am dus cu gândul că nu am nimic de pierdut, doar de învățat.  Nu aveam nici un punct în clasament. Am fost invitată de Federația  Eurpeană de Tenis de Masă ca sportiv special. Am luat tot timpul pas cu pas, meci cu meci și nici o secundă nu m-am gândit că trebuie să ajung în vârf.

Așa am ajuns în semifinală. Am învins sportive de top, care fac înaltă performanță și se antrenează în Franța, Germania dar și la loturile naționale. Am văzut că pot, au văzut acest lucru și cei din Federatie dar și antrenorii de la seniori. Rezultatul m-a ambiționat și mai mult. Mă bucură și rezultatul bun de la campionatul național, unde suntem vicecampioane.

Individual sau cu echipa ?

Ambele. Joc cu aceeași determinare în ambele situații. La individual însă îmi place mai mult pentru că acolo e proba adevărului. Nu depinzi de nimeni, ești doar tu, paleta, mingea, masa și adversarul.

Ți-ai propus ceva pentru anul acesta ?

Mi-aș dori foarte mult să ajung campioană europeană. Am văzut că pot. Anul trecut am ieșit vicecampioană și rezultatul mă obligă să ajung și mai în față.

Europenele vor avea loc în luna iulie la Ostrava în Cehia.

Care e visul tău ca sportiv ?

Mi-aș dori să obțin o medalie la Campionatul Mondial și să ies în orice probă de la seniori campioană europeană.  Da… și la Jocurile Olimpice vreau sa merg, dar încă parcă nu visez așa departe.

Îți auzi antrenorul în timpul meciurilor ?

Da. Pentru mine antrenorul contează foarte mult. Un lucru se vede de pe scaun și altul îl vezi tu la masă. Ai nevoie de un sfat, o încurajare sau chiar să te trezească. Antrenorul e foarte important, mai ales în momentele cheie ale unui meci.

Care este meciul de care îți amintesti cu plăcere ?

Cel  mai frumos moment l-am trăit anul trecut la Cluj la Campionatul European, când am reușit să obțin medalia de argint. A fost prima mea medalie în proba de simplu. A fost frumos, mai ales că am câștigat acasă, în România. Am plâns de fericire.

Familia te suștine ?

Mami a fost întotdeauna alături de mine iar fratele meu Lucas va fi mereu alături de mine. Le mulțumesc.

Care este secretul tenisului bun pe care îl joci ?

Nu neapărat tactica îți aduce victoria. E necesar pe lângă acest lucru și să îți dorești să fi cât mai bun și să te autodepășesti. Sunt foarte ambițioasă.

Care au fost cele mai bune sfaturi primite de la cei din jurul tău?

Să fiu pozitivă, să muncesc pentru că munca nu minte niciodată, să fiu ascultătoare, și să nu renunț niciodată.

Dacă ai putea provoca pe cineva la un meci cine ar fi acela/aceea ?

Novak Djokovici este idolul meu. Ma aseamăn cu el. Pe el cred ca l-aș provoca la un meci.

Ce le spui copiilor care vor să vină la sală și să facă tenis de masă ?

Să nu ezite. Tenisul de masă este sport care te solicita fizic și psihic iar anturajul e frumos aici.

Sportul în general te face frumos din toate punctele de vedere.